|
|
Programul Liturgic
|
|
- Marți: 7 noiembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Joi: 9 noiembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina
- Sâmbătă: 11 noiembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 12 noiembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Efeseni 4, 1-7; Ev. Luca 10, 25-37; glas 6, voscr. 1
→ Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv)
→ Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei
→ Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu
→ Sfântul Cuvios Nil Pustnicul
|
|
|
|
|
Părintele Gheorghe Calciu
|
|
|
|
Lazăr n-a făcut nici un bine, pentru că n-a putut să facă bine. El doar a stat cu umilinţă la poarta bogatului rugând pe Dumnezeu şi acceptând toată suferinţa sa fără să cârtească. Bogatul n-a făcut nici un rău, dar nici bine n-a făcut. El mânca şi se veselea, dar din fărâmăturile de la masă lui nu dădea săracului Lazăr.
A nu face bine este un păcat. Linia aceasta care desparte binele de rău este aşa de subţire ca un fir de aţă invizibil. Trebuie să fii foarte atent. Degeaba spui: eu nu fac rău, dar nu fac nici bine; nu mă interesează ce face altul, îmi văd de treaba mea, sunt cinstit, merg bine, am bani la bancă, mi-am cumpărat case… Dar n-ai făcut nici un bine, nu te-a mişcat suferinţa celuilalt. Nu te-a mişcat să dai în dar lui Dumnezeu, nu te-a mişcat să legi rana celui căzut, nu te-a mişcat să cercetezi pe cel de la spital sau pe cineva bolnav în casă. N-ai zis nimănui: eşti un om bătrân, hai să te duc eu la spital sau la doctor! Ai stat, ai trecut ca un lemn prin toată lumea aceasta, o viaţă întreagă şi tu crezi că firul acesta, subţire ca o zare, te-a despărţit pe tine de cel rău. Şi nu este adevărat. Toată această viaţă a ta ai fost de partea cealaltă a firului care separă binele de rău.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
“Viaţa noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta şi nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea şi el cerul ca pe un uriaş cristal care închide universul nostru aici, aşa încât nu putem şti ce este dincolo Aşa credeau cei vechi.
Dar iată că în Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne spune Parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Este unica parabolă de acest gen şi este amintită de sfântul Luca, mai ales pentru păgâni, ca să cunoască şi ei ce ne aşteaptă dincolo. S-ar părea, de multe ori, că viaţa aceasta pământească nu mai are nici o prelungire dincolo. Trăim aici, până la cimitir, ne îngroapă, ne pun o cruce pe mormânt şi urmează uitarea. Dar nu este aşa, fraţilor! Prin Evanghelia de azi ni se deschide o perspectivă cu totul şi cu totul nouă. Viaţa aceasta o trăim aşa cum o trăim, dar dincolo începe altceva. Ce anume? Nu e indiferent unde mergem dincolo.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
