|
|
Programul Liturgic
|
- Luni: 29 ianuarie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Marți: 30 ianuarie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
- Joi: 1 februarie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Vineri: 2 februarie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Întâmpinarea Domnului
- Sâmbătă: 3 februarie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 4 februarie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. II Corinteni 4, 6-15; Ev. Matei 22, 35-46; glas 2, voscr. 2
→ Duminica a 15-a după Rusalii (Cea mai mare poruncă din Lege)
→ Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul
→ Sfântul Sfințit Mucenic Avramie
|
|
|
|
|
Părintele Gheorghe Calciu
|
|
|
|
Imparatul acesta despre care e vorba in parabola a pregatit o nunta pentru fiul sau si a invitat dinainte persoane care erau vrednice sa vina la ospat. Si a venit vremea nuntii fiului sau si a trimis pe slujitori la cei care fusesera chemati. Si ei i-au raspuns: „Nu putem veni!”. Erau prinsi cu griji lumesti, cu cumparari de terenuri in loc de tarine, erau cu masini frumoase in loc de boi, si n-au venit. Acestia suntem noi.
Aceasta parabola are o interpretare istorica si o interpretare personala.
Interpretarea istorica este urmatoarea: Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau si a pregatit dinainte o nunta. Nunta aceasta este una duhovniceasca. Este nunta viitoare a Mantuitorului cu toti cei care Il vor iubi. El este Mirele mistic. El vine inainte in odaia de nunta si usile se inchid. Daca fecioarele neintelepte n-au untdelemn in candele, ele raman pe-afara. Daca noi nu raspundem la chemarea Tatalui sa venim la nunta Fiului Sau, suntem oameni pierduti.
|
|
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
