|
|
Programul Liturgic
|
- Marți: 17 septembrie
⁞ 18:00 – Sfântul Maslu
- Sâmbătă: 21 septembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 22 septembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. II Corinteni 9, 6-11; Ev. Luca 5, 1-11; glas 4, voscr. 2
→ Duminica a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată)
→ Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei
→ Sfântul Sfințit Mucenic Foca, episcopul de Sinope
|
|
|
|
|
|
Acest ierarh sfânt şi purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoş, s-a născut pe la anul 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia, într-o familie de creştini vlahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de tată, mama sa i-a dat o creştere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să înveţe carte.
Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoinţă călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului, din Ohrida. După cinci ani merge la Muntele Athos şi intră în obştea Mănăstirii Pantocrator.
|
|
|
|
|
|
|
|
Numit şi „Gotul“, sau „Romanul“, s-a născut şi a crescut în Dacia, la nordul Dunării, ţară pe care atunci, în veacul al IV-lea, o stăpâneau goţii. Sfântul Nichita era urmaşul unor creştini luaţi robi din Imperiul roman de către goţi. El a fost botezat de Fericitul Teofil, episcopul Goţiei, care a participat la întâiul Sinod din Niceea, din anul 325, întărind dogmele sfintei credinţe ortodoxe.
|
Pe vremea sa, poporul goţilor era condus de doi regi: Atanaric, care domnea asupra celor din răsăritul Goţiei (Daciei) şi era un rege barbar şi păgân, purtând o ură de moarte creştinilor, şi Fritigern, care stăpânea asupra celor din apusul ţării, fiind creştin credincios. Însă Sfântul Nichita trăia sub stăpânirea lui Atanaric.
|
|
|
|
|
|
|
S-a născut în anul 1490 în satul Pili din Tesalia Greciei, ca fiu al unor părinţi dreptcredincioşi, Sotirie şi Maria, care i-au dat o bună creştere, sădindu-i în suflet cuvântul Evangheliei lui Hristos.
|
La vârsta de 10 ani a plecat la Trikala, unde a intrat sub povaţa arhiepiscopului Marcu al Larisei (1499-1527, cu reşedinţa la Trikala), care l-a dat la învăţătură şi l-a primit ca ucenic.
|
|
|
|
|
|
|
Sfântul Visarion s-a mutat la Domnul la 13 septembrie 1541, fiind în vârstă de aproape 51 ani. Conform tradiţiei, Sfintele Sale Moaşte au fost furate de un turc şi vândute în Apus. La Mănăstirea Dousikou se păstrează însă cinstitul lui cap al Sfântului Visarion, ce izvorăşte bună mireasmă şi face mari minuni.
|
Sfintele moaşte ale Sfântului Visarion au fost aduse întâia oară în ţara noastră de către Nicolae Vodă Mavrocordat, la 14 septembrie 1730. Cu acest prilej, voievodul a dat Mănăstirii Dousikou un dar de 150 de taleri, cu îndatorirea ca părinţii cuvioși, slujitori acolo, să aducă sfintele moaşte ori de câte ori va fi ciumă în ţară.
|
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
