|
|
Programul Liturgic
|
- Sâmbătă: 12 iulie
⁞ 08:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 13 iulie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Romani 10, 1-10; Ap. Tit 3, 8-15; Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1; Ev. Ioan 17, 1-13; glas 4, voscr. 5
→ Duminica a 5-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei)
→ Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic
→ Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București
→ Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil
|
|
|
|
|
În centrul învățăturii creștine se află iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iar milostenia este una dintre cele mai concrete forme de manifestare a acestei iubiri. În limba greacă „eleos” înseamnă compasiune, îndurare, milă. Milostenia s-a păstrat ca o expresie a ajutorului oferit celor în nevoie, dar și ca o atitudine interioară a sufletului. Pentru creștin, milostenia nu este doar un act ocazional, ci o stare permanentă de dăruire, un drum spre mântuire și comuniune cu Dumnezeu. Biserica noastră a prăznuit ieri un sfânt român, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeţ, un om care s-a remarcat în viaţa sa tocmai prin această virtute: milostenia. Cât de plăcuţi sunt îna¬intea Domnului cei milostivi! Cât de plăcuţi sunt şi înaintea oamenilor cei care şi-au făcut din milostenie un program al vieţii, aidoma Sfântului Cuvios Dometie.
|
|
|
|
|
|
|
Sfantul Sisoe cel Mare luând asupra lui Crucea Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe se retrase în puştiul Schetis (adică "al Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetica încât fu în curând considerat de toţi drept modelul de călugăr. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis şi Nitria începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotăra să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele patriarh al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întrebă într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : "Dacă aş avea unul din gândurile avvei Antonie, aş deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmplă o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi lovindu-se peste piept îşi spuse : "Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la nivelul acestui mirean !".
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
