|
|
Programul Liturgic
|
- Marți: 30 noiembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României
- Sâmbătă: 4 decembrie
⁞ 08:00 – Ceasurile, Sfânta Liturghie și Parastas
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 5 decembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Efeseni 6, 10-17; Ev. Luca 13, 10-17; glas 7, voscr. 2
→ Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove)
→ Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit
→ Sfântul Mucenic Anastasie
⁞ 18:00 – PRIVEGHERE: Vecernia, Litia și Utrenia
→ Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei
|
|
|
|
|
|
|
|
Avem datoria ca în locul în care trăim să cunoaştem tradiţia acelui loc şi, pentru că tradiţia nu este ceva abstract, ci ţine de persoane, de aceea trebuie să căutăm tradiţia la oamenii care o păstrează. Un principiu fundamental este acela că, de pildă, în tradiţia occidentală centrul este mintea, creierul, iar în cea ortodoxă răsăriteană este inima. Vreau să spun că această tradiţie o întâlnim, desigur, în cărţi, dar în principal o regăsim în persoane. Îndeobşte aflăm despre această tradiţie, ne facem o impresie despre ea citind cărţile, însă expresia ei vie o găsim în persoanele care o trăiesc. Dacă ar trebui să formulez o deosebire între cele două tradiţii, occidentală şi răsăriteană ortodoxă, m aş referi, pe de o parte, la filosofia existenţialistă, care spune, de pildă, prin cuvântul lui Sartre, că „celălalt este iadul meu” şi, pe de altă parte, în opoziţie cu această viziune, cuvântul Sfântului Serafim de Sarov, care spune: „Hristos a inviat, bucuria mea!”. Cu alte cuvinte, pentru Sartre, de pildă, celălalt este iadul lui, iar pentru Sfântul Serafim de Sarov celălalt este bucuria lui.
|
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|