|
|
Programul Liturgic
|
- Luni: 29 august
⁞ 07:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
→ Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
⁞ 21:00 – PRIVEGHERE: Vecernia și Litia, Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului
- Duminică: 4 septembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. I Corinteni 15, 1-11; Ev. Matei 19, 16-26; glas 3, voscr. 1
→ Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul cel bogat)
→ Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei
→ Sfântul Proroc Moise
→ Sfântul Mucenic Petroniu
|
|
|
|
|
|
|
|
“Vezi ca nimic nu s-a pierdut, ci pe toate le-a socotit Dumnezeu? Daca nu va osteniti, daca nu lucrati acum, la tinerete, nu veti avea la batranete roade, nu veţi lua «pensie duhovniceasca»”
Hotar între lume şi cele mai presus de lume, Athosul este tărâmul bunelor-săvârşiri”, zice Sfântul Grigorie Palama.
Iar cea mai mare comoară pe care o adăposteşte Muntele Athos, adaugă un Părinte duhovnicesc, „nu sunt podoabele aurite ale trecutului, nu sunt veştmintele brodate în aur, nu sunt manuscrisele încărcate de miniaturi”, ci predania isihastă a monahilor săi – ,,de-Dumnezeu-alese albine, care în peşterile şi crăpăturile pământului din Sfântul Munte, ca în nişte stupi înţelegători, preadulcea miere a isihiei o prefac în faguri”.
Sursa: cuvantul-ortodox.ro
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sfantul Ioan, Inainte-Mergatorul Domnului, este cel dintai model de viata calugareasca. Asa il si socoteau primii asceti crestini si se imbarbatau in chip deosebit cu pilda lui in ostenelile sihastresti. De la el invatau insingurarea, fiindca el din copilarie a petrecut in pustie. De la el invatau postirea, pentru ca el se hranea cu plantele peste care dadea intamplator in pustie. De la el invatau simplitatea in imbracaminte pentru ca haina lui era din peri de camila si era incins cu cingatoare din piele. De la el invatau necasatorirea, lepadarea de sine, smerenia, devotamentul fata de Dumnezeu, necrutarea propriei vieti, spre mantuirea proprie si a altora – virtutile ale caror trasaturi sunt atat de vadite in viata lui.
Ca inainte-mergator al harului celui nou, ca propovaduitor al pocaintei, ca aratator al randuielilor dupa care ajunge omul sa placa lui Dumnezeu si calauza catre Hristos, el le este insa model si indrumator tuturor crestinilor in viata mantuitoare. Toate varstele, toate clasele sociale si toate felurile de meserii vor gasi destul spre zidire fie in faptele lui, fie in feluritele imprejurari ale vietii lui. Acum praznuim Taierea capului Inainte-Mergatorului Ioan – sfarsitul si cununa vietii lui.
|
|
|
|
|
Parintele Petroniu Tanase
|
|
|
|
Adeseori vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul zugrăvit pe icoane având aripi ca de înger şi în mâini ţinându-şi capul tăiat. Această înfăţişare vrea să ne aducă aminte de chipul îngeresc al vieţii sale şi de sfârşitul mucenicesc cu care şi-a încununat viaţa Sfântul Ioan.
Toată viaţa sa, încă din pruncie, Sfântul Ioan a trăit viaţă pustnicească. Incă înainte de naştere arhanghelul Gavriil vesteşte Sfântului Zaharia: „Că va fi mare înaintea Domnului, vin şi băutură beţivă nu va bea şi va fi plin de Duh Sfânt din pântecele maicii sale.” Sfântul Evanghelist Matei ni-l înfăţişează îmbrăcat cu haină de păr de cămilă şi încins cu curea, trăind în pustia Iordanului şi hrănindu-se cu lăcuste şi cu miere sălbatică. Aşa de sus s-a ridicat prin viaţa sa pustnicească, încât Mântuitorul îl numeşte mai mare decât toţi proorocii şi mai mare decât toţi cei născuţi din femei. Mare prooroc, pentru că a văzut cu ochii pe Mesia cel dorit şi L-a botezat în Iordan; mare pustnic, pentru că a dus viaţă de desăvârşită sfinţenie, în feciorie, în post neîntrerupt, în nevoinţă şi necontenită rugăciune. De aceea poartă aripi îngereşti, pentru că în trup fiind, a ajuns pe îngeri cu sfinţenia.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
