|
|
Programul Liturgic
|
- Luni: 5 decembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Marți: 6 decembrie
⁞ 07:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei
- Miercuri: 7 decembrie
⁞ 07:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
→ Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș
- Sâmbătă: 10 decembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 11 decembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Coloseni 3, 4-11; Ev. Luca 14, 16-24; glas 1, voscr. 4
→ Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinților Strămoși – Pilda celor poftiți la cină)
→ Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul
→ Sfântul Cuvios Luca cel Nou
|
|
|
|
|
Sfântul Nicolae Velimirovici
|
|
|
|
|
|
Omul gârbovit nu privește la cer, ci la pământ. Așa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniți, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului și viermii din praf, și respira praf și toate duhorile pământului. Dar Hristos s’a milostivit de ea, și i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Și și-au pus pre dansa mâinile; și îndată s’a îndreptat, și slăvea pre Dumnezeu. (Lc. 13:12-13)
Tălcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă. De când întâi-stătătorii duhovnicești ai Europei, fără știința și voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsarit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească și să-și aplece capul spre pământ. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viața omenirii Europene, căci în acest veac capul omenirii s’a aplecat atât de jos, încât s’a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul și viermii pământului, și nu mai poate respira decât duhorile pământului. Să-i vorbești despre cer înseamnă să-i vorbești despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei ființă e atât de gârbovită încât, cu simțurile ei, nu poate percepe decât ceea ce e jos, ce e din pământ, ce e mai prejos de om.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
