|
|
Programul Liturgic
|
- Luni: 12 decembrie
⁞ 07:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei
- Vineri: 16 decembrie
⁞ 18:00 – Sfântul Maslu
- Sâmbătă: 17 decembrie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 18 decembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; Ev. Matei 1, 1-25; glas 2, voscr. 5
→ Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului)
→ Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
→ Sfinții Mucenici Sebastian și Zoe
→ Sfântul Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului
|
|
|
|
|
Părintele Cezar Petru Axinte
|
|
|
|
|
|
Dar ce este cu acest ospăț, ce e ospățul acesta la care ne cheamă? Iertați-mă că îndrăznesc să fac eu o altă comparație! Eu văd credința, sau dacă vreți Evanghelia sau Ortodoxia, ca pe povestea de iubire pe care Dumnezeu o trăiește cu omul. Povestea de iubire pe care Dumnezeu i-o spune omului și Dumnezeu este foarte, foarte îndrăgostit de om, foarte îndrăgostit. Și caută orice prilej ca la această iubire nepătimașă să participe mai mulți subiecți umani, mai multe persoane care poartă chipul Său. În Biserica noastră cea una, Mântuitorul Iisus Hristos mai este numit și Mirele. Dacă El este Mirele, cine este Mireasa? Adevărat că Biserica, dar mergem puțin mai la adâncime. De aceea Hristos îi spunea lui Petru, care a venit după ce s-a ostenit toată noaptea, s-a muncit, eu mă pricep, sunt profesionist la asta, am muncit toată noaptea și nu am prins nici un pește, și Mântuitorul îi spune: bine, dar du-te puțin mai la adânc și arunca mreaja!.
Cine este mireasa? Sufletul fiecărui om. De aceea se și face „nunta” de fiecare dată. Liturghia, dacă vreți, îndrăznesc să spun aceasta, este nunta lui Hristos, nunta Mirelui cu sufletul nostru. De fiecare dată ar trebui să avem aceeași emoție pe care o are mireasa, inima ei, când se duce la altar cu mirele său, urmând să fie una. Noi spunem când intrăm în Sfântul Altar și ne îmbrăcăm Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul, că m-a îmbrăcat în veșmântul mântuirii. Ca unui mire mi-a pus cununa și ca pe o mireasa m-a împodobit cu podoabă. [N.n Preluat din Isaia 61,10 Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.]. Așa trebuie să fie preotul acolo, în Sfântul Altar, ca și cum ar fi cel puțin cu emoția unei mirese care merge să-și întâlnească mirele sau, iubirea sa cea mare. Așa este fiecare dintre sufletele noastre, acesta e ospățul la care ne cheamă, despre asta vorbește în Evanghelie.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
